ploua incet, stau in gara, ochii-i simt ca ma dor
ganduri ramase de-aseara, parfumul din coridor...
povestea-i de-o pensie lunara. un ceas batea tot mai trist
stiam ca e ultima oara, absurdul din nou a invins
ochii mei pe-o linie moarta rataceau, cautand clandestin
in trenuri ce nu sunt pe harta, nimicul ce-nseamna destin,
trenuri ce pleaca nu vin
...si anii ce s-au scurs...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu