Portarul inaripat mai tine intins un cotor de spada fara de flacari. Nu
se lupta cu nimeni, dar se simte invins. Pretutindeni pe pajisti si pe
ogor srafimi cu parul nins inseteaza dupa adevar, dar apele din fantani
refuza galetile lor. Arand fara indemn cu pluguri de lemn, arhangheli se
plang de greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul
Sfantului Duh, cu pliscul stinge cele din urma lumini. Noaptea ingerii
goi zgribulind se culca in fan: vai mie, vai tie,paienjeni multi au
umplut apa vie, odata vor putrezi si ingerii sub glie, tarana va seca
povestile din trupul trist.
lucian blaga 1926
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu